Alarmă în agricultură: Romînia a pierdut în numai opt ani 900.000 de vaci, adică o treime din șeptel. Din economie a dispărut 1 miliard de euro
Data: 02/08/2011
sursa: zf.ro
România a pierdut în numai opt ani, între 2002 și 2010, un șeptel de 900.000 de bovine pentru că micii crescători au renunțat la animale ca urmare a prețurilor mici oferite de abatoare sau de procesatorii de lapte.
În sens negativ a influențat și presiunea pe preț dată de importurile de carne de vită din vestul Europei sau din America de Sud.
Acum România mai are 1,9 milioane de bovine, cu 32% mai puțin decât în urmă cu opt ani, arată datele Recensământului General Agricol făcut în 2010, o cercetare care nu s-a mai făcut din 2002. Datele au fost date publicității în iunie 2011. Astfel din economia românească au dispărut odată cu bovinele peste un miliard de euro, potrivit estimărilor ZF, având în vedere un preț mediu de 1.000-1.200 de euro pentru un animal.
"Situația poate fi și mai gravă de atât, trebuie avut în vedere că în 1989 în România aveam 7,5 milioane de capete de bovine. Un prim motiv pentru dispariția animalelor ar fi lipsa de finanțare din agricultură, pentru că subvențiile de la noi sunt mici comparativ cu cele pe care le primesc fermierii din vestul Europei, dar și faptul că în afacerile cu bovine primii bani vin după doi-trei ani", spune Mircea Ciurea, președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România (FCBR).
Aproape toate bovinele sunt în ferme mici
În prezent 1,8 milioane de capete de bovine, 91,5% din total, se află în proprietatea fermelor de subzistență - persoane fizice - în timp ce restul de 170.000 de animale sunt exploatate în ferme industriale.
Faptul că aproape toate bovinele din România se află în fermele de subzistență este un alt factor care a dus la micșorarea șeptelului de vaci de pe piața locală.
Acum în multe din satele din România micii fermieri au ajuns să aibă mai puțin de jumătate din numărul de animale pe care îl aveau în urmă cu opt-zece ani.
Spre exemplu, în comuna Bogdănești, la sud de orașul Fălticeni în județul Botoșani, mai sunt acum câteva sute de animale, în condițiile în care în urmă cu zece ani erau peste o mie.
"Acum mai avem amintiri despre animale, ne uităm în registrele agricole din anii trecuți. Oamenii aveau în curți câte două trei vaci, iar acum unii mai au una sau două în timp ce alții nu mai au deloc", spune Dumitru Loghinoaia, agent agricol la Primăria Bogdănești.
Crescătorii de animale din Bogdănești își construiseră în anii '90 și o stație de procesare a laptelui și un mic abator, însă acum ambele unități au lacăte pe uși.
"Acum acolo este ca un muzeu, s-au închis amândouă. Europenii spun că laptele nostru nu este bun, că este neconform, de asta nu au reușit să reziste crescătorii de la noi. Acum mâncăm «otravă» din străinătate și carne din Brazilia", spune Loghinoaia.
În celălalt capăt al țării la câțiva kilometri de Salonta, în apropierea graniței cu Ungaria, în comuna Tulca din județul Bihor aceeași poveste: oamenii au renunțat treptat la animale din cauza prețurilor mici oferite de procesatori, dar și pentru că mulți dintre cei în vârstă nu au mai putut să crească animalele.
"La noi în comună numărul de vaci s-a redus la jumătate. Acum zece ani aveam în jur de 800-900 de capete, iar acum mai sunt circa 400. Oamenii creșteau vacile pentru lapte, dar au renunțat pentru că cei care veneau și strângeau laptele aveau prețuri de nimic", spune Aurica Buda, agent agricol la Primăria Tulca din județul Bihor.
La Tulca aproape toți localnicii aveau în curte câte două sau trei vaci, însă în comună au rămas doar cei bătrâni care acum nu mai pot crește animalele.
"Foștii pensionari de la CAP care aveau pensii foarte mici își suplimentau veniturile cu câteva milioane cu ajutorul laptelui de la vaci", explică Aurica Buda.
Primii bani se întorc după trei ani
Românii se feresc să își deschidă ferme de vaci pentru că profiturile nu sunt la fel de mari ca în cazul grâului sau porumbului, dar și pentru că cei care aleg să crească bovine pentru lapte trebuie să investească trei ani la rând pentru a le îngrășa suficient, în timp ce agricultorii care îngrașă animalele pentru carne trebuie să aștepte un an până când primii bani încep să se întoarcă în fermă, mai spune Mircea Ciurea de la Asociația Crescătorilor de Bovine.
"Cei care cresc animalele pentru carne pot să le țină doar un an, le îngrașă până la 100 de kilograme și le trimit în străinătate vii. Nu le procesează nici măcar la nivel de carcasă. Nu au forța financiară să le țină mai mult pentru a le îngrășa suficient", explică el.
Business profitabil în teorie
Pe hârtie creșterea vacilor pentru lapte arată ca fiind un business profitabil. Spre exemplu, un mic fermier care are două vaci ce produc în fiecare zi în total 40 de litri de lapte obține într-o lună venituri de circa 800 de euro, având în vedere un preț de 2,5 lei/litru de lapte. Costurile pentru întreținerea acestor animale se ridică în fiecare lună la 500 de euro, potrivit datelor din piață.
Totuși, numai fermierii care reușesc să își vândă direct laptele în piață încasează 2,5 lei/litru, ceilalți, care optează pentru a preda laptele marilor procesatori, obțin 0,7 lei/litru, de aproape patru ori mai puțin.
În timp ce micii agricultori renunță la animale, străinii au ajuns să controleze multe dintre cele mai mari ferme de vaci din România.
Fermele mari sunt în mâinile străinilor
Investitori italieni, greci, evrei, francezi, olandezi, ciprioți sau libanezi controlează acum jumătate din primele 20 de ferme de vaci din România ca mărime. Mulți dintre aceștia cresc animalele pentru carne, le îngrașă până la câteva sute de kilograme după care le urcă în camioane și le exportă vii în vestul Europei în țări precum Italia sau Croația. Marii proprietari de bovine din România aleg exportul pentru că românii nu consumă multă carne de vită, dar și pentru că prețurile la export sunt mai bune decât cele de pe piața locală.
Spre exemplu, Cezar Florescu, care controlează alături de un investitor olandez compania Primo Cezar, cel mai mare proprietar de bovine din România anul trecut conform datelor Agenției pentru Plăți și Intervenție în Agricultură(APIA), trimite în fiecare an bovine vii în străinătate pentru că are contracte ferme la prețuri pe care nu le poate obține în România.
Anul trecut crescătorii români au trimis la export 51.000 de tone de bovine vii în valoare totală de 98,8 milioane de euro, în creștere valorică cu o treime față de anul anterior.
Animale vii au plecat în străinătate și în primele luni ale acestui an. Astfel, în primele patru luni România a exportat 16.600 de tone de bovine vii în valoare totală de 45,2 milioane de euro, în creștere valorică cu 15% față de aceeași perioadă a anului trecut. În tot acest timp în țară intră carne de vită procesată. În primele patru luni ale lui 2011 pe piața locală au intrat 2.500 de tone de carne de vită în valoare totală de 7,3 milioane de euro.
România a pierdut în numai opt ani, între 2002 și 2010, un șeptel de 900.000 de bovine pentru că micii crescători au renunțat la animale ca urmare a prețurilor mici oferite de abatoare sau de procesatorii de lapte.
În sens negativ a influențat și presiunea pe preț dată de importurile de carne de vită din vestul Europei sau din America de Sud.
Acum România mai are 1,9 milioane de bovine, cu 32% mai puțin decât în urmă cu opt ani, arată datele Recensământului General Agricol făcut în 2010, o cercetare care nu s-a mai făcut din 2002. Datele au fost date publicității în iunie 2011. Astfel din economia românească au dispărut odată cu bovinele peste un miliard de euro, potrivit estimărilor ZF, având în vedere un preț mediu de 1.000-1.200 de euro pentru un animal.
"Situația poate fi și mai gravă de atât, trebuie avut în vedere că în 1989 în România aveam 7,5 milioane de capete de bovine. Un prim motiv pentru dispariția animalelor ar fi lipsa de finanțare din agricultură, pentru că subvențiile de la noi sunt mici comparativ cu cele pe care le primesc fermierii din vestul Europei, dar și faptul că în afacerile cu bovine primii bani vin după doi-trei ani", spune Mircea Ciurea, președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România (FCBR).
Aproape toate bovinele sunt în ferme mici
În prezent 1,8 milioane de capete de bovine, 91,5% din total, se află în proprietatea fermelor de subzistență - persoane fizice - în timp ce restul de 170.000 de animale sunt exploatate în ferme industriale.
Faptul că aproape toate bovinele din România se află în fermele de subzistență este un alt factor care a dus la micșorarea șeptelului de vaci de pe piața locală.
Acum în multe din satele din România micii fermieri au ajuns să aibă mai puțin de jumătate din numărul de animale pe care îl aveau în urmă cu opt-zece ani.
Spre exemplu, în comuna Bogdănești, la sud de orașul Fălticeni în județul Botoșani, mai sunt acum câteva sute de animale, în condițiile în care în urmă cu zece ani erau peste o mie.
"Acum mai avem amintiri despre animale, ne uităm în registrele agricole din anii trecuți. Oamenii aveau în curți câte două trei vaci, iar acum unii mai au una sau două în timp ce alții nu mai au deloc", spune Dumitru Loghinoaia, agent agricol la Primăria Bogdănești.
Crescătorii de animale din Bogdănești își construiseră în anii '90 și o stație de procesare a laptelui și un mic abator, însă acum ambele unități au lacăte pe uși.
"Acum acolo este ca un muzeu, s-au închis amândouă. Europenii spun că laptele nostru nu este bun, că este neconform, de asta nu au reușit să reziste crescătorii de la noi. Acum mâncăm «otravă» din străinătate și carne din Brazilia", spune Loghinoaia.
În celălalt capăt al țării la câțiva kilometri de Salonta, în apropierea graniței cu Ungaria, în comuna Tulca din județul Bihor aceeași poveste: oamenii au renunțat treptat la animale din cauza prețurilor mici oferite de procesatori, dar și pentru că mulți dintre cei în vârstă nu au mai putut să crească animalele.
"La noi în comună numărul de vaci s-a redus la jumătate. Acum zece ani aveam în jur de 800-900 de capete, iar acum mai sunt circa 400. Oamenii creșteau vacile pentru lapte, dar au renunțat pentru că cei care veneau și strângeau laptele aveau prețuri de nimic", spune Aurica Buda, agent agricol la Primăria Tulca din județul Bihor.
La Tulca aproape toți localnicii aveau în curte câte două sau trei vaci, însă în comună au rămas doar cei bătrâni care acum nu mai pot crește animalele.
"Foștii pensionari de la CAP care aveau pensii foarte mici își suplimentau veniturile cu câteva milioane cu ajutorul laptelui de la vaci", explică Aurica Buda.
Primii bani se întorc după trei ani
Românii se feresc să își deschidă ferme de vaci pentru că profiturile nu sunt la fel de mari ca în cazul grâului sau porumbului, dar și pentru că cei care aleg să crească bovine pentru lapte trebuie să investească trei ani la rând pentru a le îngrășa suficient, în timp ce agricultorii care îngrașă animalele pentru carne trebuie să aștepte un an până când primii bani încep să se întoarcă în fermă, mai spune Mircea Ciurea de la Asociația Crescătorilor de Bovine.
"Cei care cresc animalele pentru carne pot să le țină doar un an, le îngrașă până la 100 de kilograme și le trimit în străinătate vii. Nu le procesează nici măcar la nivel de carcasă. Nu au forța financiară să le țină mai mult pentru a le îngrășa suficient", explică el.
Business profitabil în teorie
Pe hârtie creșterea vacilor pentru lapte arată ca fiind un business profitabil. Spre exemplu, un mic fermier care are două vaci ce produc în fiecare zi în total 40 de litri de lapte obține într-o lună venituri de circa 800 de euro, având în vedere un preț de 2,5 lei/litru de lapte. Costurile pentru întreținerea acestor animale se ridică în fiecare lună la 500 de euro, potrivit datelor din piață.
Totuși, numai fermierii care reușesc să își vândă direct laptele în piață încasează 2,5 lei/litru, ceilalți, care optează pentru a preda laptele marilor procesatori, obțin 0,7 lei/litru, de aproape patru ori mai puțin.
În timp ce micii agricultori renunță la animale, străinii au ajuns să controleze multe dintre cele mai mari ferme de vaci din România.
Fermele mari sunt în mâinile străinilor
Investitori italieni, greci, evrei, francezi, olandezi, ciprioți sau libanezi controlează acum jumătate din primele 20 de ferme de vaci din România ca mărime. Mulți dintre aceștia cresc animalele pentru carne, le îngrașă până la câteva sute de kilograme după care le urcă în camioane și le exportă vii în vestul Europei în țări precum Italia sau Croația. Marii proprietari de bovine din România aleg exportul pentru că românii nu consumă multă carne de vită, dar și pentru că prețurile la export sunt mai bune decât cele de pe piața locală.
Spre exemplu, Cezar Florescu, care controlează alături de un investitor olandez compania Primo Cezar, cel mai mare proprietar de bovine din România anul trecut conform datelor Agenției pentru Plăți și Intervenție în Agricultură(APIA), trimite în fiecare an bovine vii în străinătate pentru că are contracte ferme la prețuri pe care nu le poate obține în România.
Anul trecut crescătorii români au trimis la export 51.000 de tone de bovine vii în valoare totală de 98,8 milioane de euro, în creștere valorică cu o treime față de anul anterior.
Animale vii au plecat în străinătate și în primele luni ale acestui an. Astfel, în primele patru luni România a exportat 16.600 de tone de bovine vii în valoare totală de 45,2 milioane de euro, în creștere valorică cu 15% față de aceeași perioadă a anului trecut. În tot acest timp în țară intră carne de vită procesată. În primele patru luni ale lui 2011 pe piața locală au intrat 2.500 de tone de carne de vită în valoare totală de 7,3 milioane de euro.
